healthblog

Persoanele cu demență au și un simț al mirosului afectat

Post AuthorBrit -

Persoanele cu demență au și un simț al mirosului afectat

De exemplu, menținerea zgomotului la minimum sau redarea muzicii slabe poate reduce stresul în timp ce vă odihniți sau vă bucurați de activități discrete. În plus, încurajați aerul proaspăt, lumina soarelui și exercițiile fizice ieșind zilnic cu persoana iubită, dacă vremea o permite.

Deși fiecare persoană cu demență este unică în ceea ce privește stadiul său de declin cognitiv, ea se poate bucura în continuare de activitățile zilnice și de evenimente speciale dacă tu, în calitate de îngrijitor, luați în considerare o planificare atentă. Persoanele aflate în stadiile anterioare vor putea în continuare să participe cu dificultăți minime, în timp ce cei din etapele mijlocii și ulterioare vor avea nevoie de un plan mai personalizat.

Optimizarea unui stil de viață sănătos de zi cu zi care include îmbunătățiri ale dietei, lichide și odihnă adecvată poate crește, de asemenea, posibilitatea ca activitatea planificată să beneficieze de bunăstarea fizică și mentală a persoanei dragi.

Deși pierderea poftei de mâncare poate fi frecventă la vârstnici, pentru persoanele cu demență poate aduce provocări suplimentare.

Recomandări cheie:

  • Pierderea poftei de mâncare este frecventă la vârstnici din cauza modificărilor la nivelul creierului.
  • Alimentele familiare sau cele tradiționale îmbunătățesc adesea pofta de mâncare la persoanele cu demență.
  • La persoanele cu demență, împreună cu alte modificări ale creierului, un simț al mirosului afectat și tulburările de înghițire provoacă pierderea poftei de mâncare.

Pierderea https://alkotox-official.top/ro/ a apetitului poate duce la pierderea neintenționată în greutate și la malnutriție. Atunci când organismul nu primește nutrienți adecvați, simptomele comportamentale asociate cu demența cresc.

Ce cauzează pierderea poftei de mâncare?

Pierderea poftei de mâncare este un simptom comun observat la adulții în vârstă. Mai multe modificări fiziologice sunt responsabile de cauzarea pierderii poftei de mâncare. Percepția gustului scade în timp pe măsură ce papilele gustative degenerează. Pentru adulții în vârstă fără dinți naturali, mestecatul alimentelor poate fi mai greu, ceea ce afectează și percepția gustului.

Persoanele cu demență au și un simț al mirosului afectat. Acest lucru poate face mâncarea mai puțin apetisantă. Tulburările de alimentație și de înghițire sunt adesea observate la cei cu demență. Dacă aceste simptome sunt lăsate nesupravegheate, persoana iubită poate suferi o deteriorare suplimentară a sănătății.

Alte simptome asociate

În stadiile incipiente ale demenței, este posibil să nu observați niciun simptom de pierdere a poftei de mâncare. Dar, pe măsură ce boala progresează, până la 81% dintre persoanele cu demență suferă de tulburări de alimentație.

  • Apetit. Este posibil să observați un apetit mai puternic sau mai slab.
  • Înghițirea. Persoanele cu demență au adesea dificultăți în a înghiți lichide și solide. În demența vasculară, pacienții prezintă, de asemenea, un risc ridicat de pneumonie de aspirație din cauza tulburărilor de deglutiție.
  • Tusea. Oamenii pot tuși și îneca atunci când își pun mâncare în gură.
  • Nu mesteca. Este posibil să observați că persoana iubită pune mâncarea în gură fără a o mesteca.
  • Dinte de lapte. Persoanele cu demență manifestă adesea o preferință pentru produsele dulci, cum ar fi bomboanele.
  • Depresie. Pierderea interesului pentru alimente poate duce la semne de depresie, cum ar fi tristețe, furie, tulburări de somn și oboseală.
  • Arome puternice. Persoana iubită ar putea arăta o preferință pentru alimente cu aromă puternică, cum ar fi sosul de soia.
  • Schimbări. Ar putea dori brusc să mănânce alimente noi. De exemplu, să mănânci carne după ani în care ai fost vegetarian.
  • de băut. Cel drag ar putea începe să manifeste o preferință pentru alcool sau băuturi răcoritoare. Este obișnuit să bei prea multă sau prea puțină apă.

Familiile găsesc adesea astfel de situații dificil de rezolvat, dar de obicei vin cu soluții creative.

Încurajați un pacient cu demență să mănânce

Menținerea unei alimentații sănătoase este cheia pentru prevenirea declinului cognitiv la persoana iubită cu demență. Dacă persoana iubită locuiește singură, atunci asigurați-vă că mâncarea este disponibilă înscriindu-vă la serviciile sau programele de livrare a alimentelor. De asemenea, verificați cu intermitență dacă și-au mâncat mâncarea și setați mementouri, cum ar fi o alarmă cu ceas, dacă este necesar.

Din cauza pierderii poftei de mâncare, consumul de alimente devine o experiență plictisitoare. Îți poți ajuta persoana iubită să facă din mâncare o activitate plăcută prin îmbunătățirea aromelor. Diverse ierburi precum usturoiul, rozmarinul, coriandru sau lavanda pot adăuga mai multă aromă alimentelor. Asezonarea cu condimente precum chimenul, curcuma sau scorțișoara poate îmbunătăți și mai mult diferitele feluri de mâncare.

Dacă locuiți cu persoana iubită cu demență, atunci îi puteți încuraja să mănânce sănătos. Deși persoana iubită poate avea poftă de zahăr, în stadiile incipiente ale demenței se recomandă reducerea zahărului sau înlocuirea acestuia cu opțiuni mai sănătoase, cum ar fi fructele.

Pe măsură ce boala progresează, adăugarea de miere sau sirop în deserturi ar putea deveni necesară pentru un gust dulce. Întrebați întotdeauna persoana iubită cu demență despre preferința lor pentru mâncare și încercați să vă satisfaceți aceste dorințe. De exemplu, dacă persoana iubită a cerut carne, dar a fost vegetarian toată viața, atunci oferă „carnuri” pe bază de plante.

Unele persoane cu demență prezintă o scădere a manierelor la masă. De exemplu, uitați de folosirea tacâmurilor și mâncați cu mâinile, mâncați cu gura prea plină, supți alimente fără a le înghiți sau mâncați articole necomestibile, cum ar fi capace de sticle și suporturi pentru șervețele. Într-o astfel de situație, mementourile blânde sunt utile pentru a termina masa.

Mâncatul ca o activitate plăcută

De obicei, persoana iubită cu demență nu va avea nevoie de o dietă specială, ci va avea nevoie de modalități de a face mâncarea mai plăcută.

  • Timp. Acordarea de mai mult timp pentru mese, furnizarea de nume pentru alimente și oferirea unui produs alimentar la un moment dat ajută la reducerea confuziei.
  • Culoare. Abilitățile vizuale alterate pot provoca și dificultăți în alimentație. În loc să așezați boluri albe pe covorașe albe, luați în considerare utilizarea culorilor contrastante.
  • Tehnologie. Dacă boala a avansat și persoana iubită nu poate mânca singură din cauza tremorului, atunci luați în considerare utilizarea tehnologiei de asistență, cum ar fi o lingură inteligentă sau o lingură rezistentă la scurgeri.

Ori de câte ori este posibil, luați masa împreună cu persoana iubită cu demență. Angajamentul social îmbunătățește alimentația, iar prezența ta îi poate ajuta să mănânce mai bine. Dacă persoana iubită se confruntă cu o pierdere a poftei de mâncare, discutați cu echipa de îngrijire pentru a discuta situația dvs.

Boala Alzheimer (AD), este cea mai comună formă de demență, care afectează 5,2 milioane de americani cu vârsta peste 65 de ani. Semnele tipice ale AD includ pierderea memoriei, dificultatea de limbaj și modificări ale funcției. Cineva în stadiile incipiente și mijlocie ale AD poate avea, de asemenea, semne atipice, cum ar fi memoria falsă și confabularea.

Recomandări cheie:

  • Confabularea la o persoană cu boala Alzheimer este atunci când spune povești care nu sunt adevărate, dar cred că sunt fapte. Nu au nicio intenție de a înșela.
  • Amintirile false se datorează unei perturbări în partea hipocampului a creierului din cauza bolii Alzheimer, care stochează incorect amintiri reale.
  • Confabulația diferă de amăgire, unde confabularea este o amintire falsă, iar amăgirea este o credință falsă.
  • Îngrijitorul ar trebui să se alăture realității de confabulare a persoanei iubite, dacă poate în siguranță, mai degrabă decât să se certe cu el despre adevăr. Pune întrebări despre povestea lor pentru a-i ajuta să se simtă validați.

În timp ce confabularea poate părea că persoana iubită minte, fiți conștienți că ei cred cu fermitate că ceea ce vă spun este adevărul. Înțelegerea cauzei amintirilor false și a confabulațiilor vă va ajuta să răspundeți în mod corespunzător persoanei iubite.

Exemplu real de confabulare

Bill – diagnosticat cu AD precoce – și fiica lui stăteau în apartamentul său în timp ce managerul de caz efectua o evaluare. El i-a spus despre cum el și familia lui au vizitat Pennsylvania în 1996 pentru a cumpăra cai. Bill sa comportat nedumerit când fiica lui l-a întrerupt și i-a spus că nu au fost niciodată în Pennsylvania, darămite să cumpere cai.

"Cum nu-ți amintești că ai fost la ferma de cai? Amintește-ți, am stat la acel Howard Johnson de pe I-95. Cel cu acoperișul verde."

Bill a devenit oarecum agitat, deoarece nu putea înțelege de ce fiica lui nu și-ar aminti o călătorie atât de importantă. În loc să încerce să-l convingă pe Bill că a greșit, managerul de caz a schimbat subiectul și ia redirecționat atenția lui Bill către evaluare.

Bill minte, este delirant sau confabula?

Ce este confabularea?

Confabularea este crearea neintenționată de amintiri false, numite uneori „minciuna sinceră”. Persoana care confabulează crede că amintirea falsă este exactă. O confabulare poate varia de la umplerea golurilor de memorie cu câteva puncte până la o poveste bizară și detaliată.

Confabularea ajută persoana cu AD să dea un sens mediului, situației sau identității sale. Confabularea poate fi un mecanism subconștient pentru a face față scăderii memoriei. Persoanele cu AD care confabulează nu încearcă să fie înșelătoare. În schimb, ei cred că ceea ce îți spun ei este adevărat. Creierul lor umple golurile pentru a înțelege informațiile incomplete.

Există două tipuri de confabulații în funcție de situație:

  • Confabulație provocată. Acest lucru se întâmplă atunci când cineva pune o întrebare unei persoane cu pierderi de memorie. Această întrebare necesită un răspuns pentru a aminti un eveniment trecut. Pentru a compensa lipsa de detalii de memorie, ei vor „completa” punctele lipsă cu informații din memoria lor falsă.
  • Confabularea spontană. Acest lucru nu este un răspuns la o întrebare, ci este atunci când o persoană „își amintește” o poveste sau o situație în detaliu, fără să știe că informația este falsă. Un exemplu este atunci când o persoană va povesti o întreagă experiență centrată pe un eveniment de știri pe care l-a văzut la televizor. Această persoană va continua să împletească oameni pe care îi cunoaște în relatarea lor. Știrea este un exemplu de indiciu extern care poate declanșa confabularea.

Confabulația și alte afecțiuni ale creierului

Confabularea apare în alte afecțiuni care afectează creierul. De exemplu, persoanele cu sindromul Wernicke-Korsakoff, un tip de demență cu deficiență de vitamina B1 cauzată de o tulburare de consum de alcool, se exprimă adesea cu povești confabulate. Alte tipuri de demență care pot prezenta confabulare includ demența frontotemporală și AD. Orice afecțiune care perturbă creierul, provocând daune poate fi predispusă la confabulație, inclusiv:

  • Leziuni cerebrale
  • Encefalită
  • Schizofrenie
  • Hemoragia subarahnoidiană
  • Tulburare din spectrul alcoolismului fetal (FASD)
  • Tulburare de stres posttraumatic (PTSD)

Există câteva cauze posibile de confabulare, inclusiv:

Contents

Category: